Flashback: Another Brick in the Wall, pe locul 1 – în urmă cu 40 de ani

Embed

Copy and paste this HTML code into your webpage to embed.

Pink Floyd - Another Brick in the Wall

Pink Floyd Another Brick In The Wall Music Video05:33

În primăvara anului 1980, Pink Floyd era unul din cele mai mari grupuri în lume. Ultime lor 4 albume (1973 – Dark Side of the Moon, 1975 – Wish You Were Here, 1977 – Animals, și 1979 – The Wall) sau vândut în milioane de exemplare în toată lumea, umpleau stadione la concertele lor. Super-grupurile anilor ’70 erau deja în cădere, Eagles și Led Zeppelin se vor despărți până la sfârșitul anului, dar Pink Floyd numai ce au început turneul lor “Wall”, care a fost ceva ce fanii rock nu au mai văzut până atunci.

Singurul lucru pe care grupul nu a reușit să-l realizeze până atunci, a fost un la radio. “Money” a ajuns până pe locul 13 la Hoț 100 în 1973, dar Pink Floyde au devenit un grup de albume, și nici măcar nu au mai incecat să aibe single-uri care să fie în competiție cu Bee Gees, Jogn Denver și Fleetwood Mac pentru difuzare la radio, în formatul Top 40. Piesă titlu de pe albumul Wish You Were Here, ar fi putut deveni un hit, dar nici măcar nu au lansat-o pe single. Singurul single de pe album Have A Cigar, a trecut neobservat. Nici măcar nu s-au mai obosit să lanseze un single de pe Animals, pentru că ideea că vreo stație de radio să transmită “Dogs” o piesă de 18 minute era de neconceput.

Când în 1979 s-a aflat despre urmatirul album, care va avea povestea amară și dpresiva a unui rock star numit Pink, pe toate cele 4 fete ale discurilor, foarte puțini au fost cei care și-au imaginat că va deveni un hit. Dar, a fost în această săptămâna acum 40 de ani, când “Another Brick în the Wall, Part 2” a detronat de pe primul loc la Hoț 100, piesă grupului Queen, “Crazy Little Thing Called Love”, și au rămas pe primul loc timp de patru săptămâni, până au fost înlocuiți de Blondie cu “Call Me”.

Melodia a fost inspirată de experiența mizerabilă în sistemul educațional britanic a lui Roger Waters, în anii ’50. El a spus în 2015 într-un interviu, că “profesorii de atunci aveau concepția că băieții trebuiesc controlați prin sarcasm su brutalități, această fiind ideea lor de educație”.

În demo-ul original, el a cântat partea corală “We don’t need no education/We don’t need no thought control/No dark sarcasm în the classroom/Teacher leave these kids alone”. dar când a ajuns în studioul din Los Angeles, pentru lucru la melodie cu producătorul Bob Ezrin, ei au trimis banda la  inginerul de sunet Nick Griffiths în Anglia și i-au dat instrucțiuni să înregistreze această parte cu un cor de copii.

Nick Griffiths a adus în studio 25 de copii Islington Green School din nordul Londrei, și i-a pous să cânte această parte. Înțial aveau intenția să folosească corul de copii că background pentru partea vocală a lui Dave Gilmour, dar când au ascultat corul copiilor și au realizat cât este de emoțional, au decis să lase această parte singură în piesă.

Un alt element crucial a fost decizia lui Ezrin de a lasa o bătaie de baterie, ceea ce a dat o nuanță disco melodiei, care s-a pretat ascultătorilor de la radio. În scurt timp, melodia se auzea de la toate radiourile  mașinilor din toată lumea. Adolescenții și tinerii probabil nu înțelegeau nuanțele acestei melodii, dar la toți le plăcea să cante, cât se poate de tare “We don’t need no education”. Videoclipul de la început, este din filmul Wall din 1982.

Pink Floyd nu au mai avut vreodată un single care măcar să ajungă în Top 40, dar nu mai contează. Pink Floyd avea un succes așa de imens, că au continuat să umple stadione chair și după ce Roger Waters a părăsit grupul, câțiva ani mai târziu. În 2010 când Roger Waters a început turneul sau solo The Wall, a mers pentru următorii trei anii, incasând aproape jumătate de miliard de dolari. În fiecare seară copii au cântat în cor, cu el, “Another Brick în the Wall, Part 2.”

Visits: 0